Haz de necaz

Astăzi, schimbăm un pic registrul de prezentare. Suntem față în față cu … realitatea. O realitate care ne poartă undeva unde Nae Cațavencu, Trahanache și Zoe sunt personaje încă actuale dintr-o comedie parcă scrisă mai ieri, de marele scriitor IL Caragiale. De ce nu? Ok, dacă ar fi să aducem treaba asta la zi, adică să facem un software update cum se numește astăzi, probabil că piesa s-ar numi “o tabletă pierdută”. Comedie sau dramă? Ambele!

De ce am ales acest subiect pentru astăzi? Simplu! Chiar dacă nu prea am aflat din ce motive istorice în acest weekend urmează a fi zilele orașului Ploiești, pe vremuri numit și Ploești, se anunță că fi mare festin cu mese și spectacole peste spectacole, concerte peste concerte. Super! Un motiv numai bun pentru noi de a aduce la lumină ceva personaje remarcabile. Apropo! Bucureștiul a ajuns în cărțile de istorie ca fiind primul oraș din lume iluminat cu petrol lampant, petrol produs la fabrica din Ploiești, spun istoricii. Frații Teodor și Marin Mehedințeanu au avut posibilitatea să obțină prin licitație concesiunea pe mai mulți ani a iluminării cu gaz lampant a Bucureștilor în anul 1857 și a Ploieștilor în 1858. Vorbim despre inovație și antreprenoriat? Sigur!

Sunt foarte multe de spus despre acest oraș dar, „întoarcem ca la Ploiești” și vorbim despre IL Caragiale, un personaj mai reprezentativ ca niciodată și aproape nemuritor, cu rădăcini adânci prin această urbe aproape provincială. Parol! Știi treaba aia cu numărătoarea steagurilor electorale: două la primărie, două la școala de fete și iar două la primărie, două la școala de …? Exact!

Când ne furăm singuri căciula, când facem targetul doar de dragul targetului (recompensă)? Această “scrisoare pierdută” nu este doar o piesă de teatru, este o lecție de viață, o lecție din care merită să învățăm mereu câte ceva, chiar de la anul 1884 când a fost lansată la Teatrul Național din București.

Ce înseamnă IL Caragiale pentru antreprenoriatul modern? Un mod absolut sincer de a ne vedea situația, chiar dacă ironia îmbracă forma unui aparent absurd. Cum? Chiar eu? Nu se poate! Eu știu, eu fac, eu sunt …. Da! De câte ori citim (din ce în ce mai rar) sau ascultăm (hm!) piesele de teatru sau schițele semnate de IL Caragiale ne amuzăm practic de o realitate actuală. Cum ar fi HR-ul de astăzi în această viziune, sau minunatul management? Ceva „D-ale Carnavalului”? Poate!

De ce haz de necaz? Simplu! De cele mai multe ori, începem anul cu multe aspirații, obiective și promisiuni, care mai de care. Și apoi? Începem să întrăm în rutina treburilor zilnice și brusc obiectivele noastre se cam topesc, încercând să dam vina pe … Pe ce? Pe lipsa de timp, pe angajați, pe situația politică, pe orice. Pe noi, nu. Aproape niciodată! Apoi, ce face Ghiță Pristanda? De ce doarme în post? Nu e productiv. Grea misie! Curat - murdar, cum ar spune personajul nostru pe scenă. J

Este o mare onoare să-l amintim astăzi pe IL Caragiale în scrisoarea noastră antreprenorială, alături de mulți alți oameni remarcabili ai locului precum Nichita Stănescu, Toma Socolescu, Nicolae Simache, Paul Constantinescu, Toma Caragiu și lista personalităților poate continua.

Morala episodului de astăzi este despre … faptul că omul sfințește locul. Sigur știi asta! Doar că, această „sfințire” este data de tine, prin ceea ce faci, prin exemplul tău de antreprenor. Un exemplu pentru angajați, pentru clienți și mai ales pentru comunitate. Poate aceasta scrisoare nu va fi „o scrisoare pierdută”!

Suntem echipa Geseidl și împreună cu tine căutăm soluții inteligente pentru dezvoltarea afacerilor în România. Nu este greu, nu este imposibil. Trebuie doar să concentrăm pe acțiuni cu adevărat importante. www.geseidl.ro